Cum suntem de fapt?
O relatie se bazeaza pe incredere… un lucru pe care toti il sustinem...insa oare cati dintre noi il respectam? Vrem de la celalalt incredere…insa indoiala este la tot pasul,mai ales in cazul femeilor . Cum nu raspunde la telefon deja isi face aparitia ideea: „Clar, e cu altcineva” ;) Cum vine,controlezi repede telefonul sa vezi poate a uitat sa stearga ceva, o mica urma de infidelitate, orice. :)))Oare de ce ii pandim atat de mult si de ce intotdeauna avem impresia ca ei calca stramb… sa fie oare pentru faptul ca toate femeile se plang de barbati… oriunde mergi mereu trebuie sa auzi vreo acuzatie asupra lor. Dar oare noi suntem chiar asa ingerasi… oare e mai grav sa gandesti si sa-ti fie greu de a lua decizia de a insela… sau in cazul lor sa se iveasca ocazia si fara a se gandi au grija sa nu o rateze? Un lucru e clar... femeie sau barbat, tot te gandesti.Increderea nu exista nici macar din partea lui in ceea ce te priveste si stii de ce, pentru ca se stie in stare, chiar daca nu a facut-o se gandeste de ce tu nu ai fi in stare sau daca ai facut-o, e si mai rau, clar si tu esti in stare sa o faci deci din acest moment si el este in alerta. Si unde ramane increderea?Sa ne gandim un pic… infidelitatea exista intr-o relatie? Era un proverb „gandesti, deci existi”, oare e valabil si aici? Gandesti ca te insala si intr-un moment o va face? Poate pentru ca incepi sa te schimbi la mici lucruri care iti atrag atentia si ai impresia ca iti ascunde ceva, devi mai stresant, mai egoist? Oare noi indemnam partenerul la asta prin simplul gand ca oricand ar putea sa o faca? Oare in orice relatie pe parursul ei unul dintre parteneri a fost infidel, sau vreodata dispus sa fie? Cum iti alegi sa fii : Fidela si increzatoare sau infidela si plina de indoieli? Eu am ales sa fiu iubitoare,ferma in decizii si iertatoare :)
Chiar se merita de data asta....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu